Starea de bine

Era o dată un om. Şi omul se afla la un pas de nebunie.Şi nebunia era o stare de bine.Era printre cei mai buni în locul său şi se ocupa mai ales de oameni şi de sufletul lor. Printre alţii ca el, mustea de dorinţa de a ajuta şi de a se implica în fapte bune, care ori fi fost acelea. Şi comunitatea de pe lângă el creştea. Până într-o zi când omul a devenit conştient de sentimentele sale. Părea singur în mulţime cu ideile proprii şi emoţii pe care ceilalţi nu le experimentaseră până atunci. Şi el era primul care vedea obiecte şi legături,”maimuţe” şi strigoi, chestii (experimental) de care nu auzise nimeni. Şi nici nu citise pe undeva despre ele. Şi nici nu voia să vorbească depre asta. Şi aşa va fi.

Credinţele tale

Pentru prima dată în viaţa sa tot ce învăţase nu mai era valabil. Era totul schimbat. Nu sărise în altă bulă socială, era printre aceleaşi persoane. Care acum gândeau diferit. Şi care nu mai aveau cum să ajungă la inima lui. Pentru că el era în altă parte.

În interiorul său.

Şi apoi a început să îşi dea seama că până şi ideea de credinţă limitativă este o limitare şi că dacă un gând bun se transformă în obsesie devine neplăcut ca şi cum ar fi fost de la început rău. Şi până la urmă cine suntem noi să decidem care e care, şi de ce să gândim că facem ceva sau că nu facem atunci cânt reuşim să  ne adaptăm şi mimăm fericirea peste tot ca atunci când ne complacem cu emoţii induse.

Manifestarea sentimentelor

Să fii confuz este o stare de spirit, să nu mai ştii unde te afli devine o a doua natură, şi logic, gândirea devine haotică şi impulsivă. Devii o persoană imprevizibilă şi te exprimi aşa cum simţi pe moment ca şi cum planurile şi deciziile anterioare nu mai contează de mult la ceva şi nici nu ai cum să te ţii de o schimbare, pentru că nu mai ştii ce vrei să schimbi.

Şi chiar dacă ar fi venit deja schimbarea oricum te vei răzgândi pe parcus şi modifici iarăşi.

Că ai deja viziunea unei vieţi cu mai multe schimbări decât dacă ţi-ai fi propus. Şi până la urmă şi să o iei mereu de la capăt înseamnă să ajungi din nou în starea de confort pe care ai căutat-o de la bun început,

Să încerci mereu şi mereu acelaşi lucru ca să îţi îndeplineşti visele  şi  te tot izbeşti repetat de un perete, la un moment dat cine e mai deştept cedează.

De obicei peretele.

Pentru că tu nu renunţi. Şi nici nu ai cum.

Ai trecut demult pragul.

De fapt tu eşti trecut prin multe şi în loc ca intuiţiile tale să conţină experienţe ale trecutului şi aduceri aminte sunt frânturi din mentalul colectiv şi din experienţe viitoare ale mediului tău social.  Să vezi, să simţi şi să speri ca aşa cum eşti te vei transforma dacă ai nevoie şi dacă nu ai tot la fel de bine poţi să rămâi aşa că nu se supără nimeni. Şi dacă vrei poţi să te arunci în viaţă cu capul înainte sau să leneveşti şi să laşi pe ceilalţi să se agite. Că dacă îţi e scris vei ajunge oriunde ţi-ai propus indiferent ce faci. Şi dacă nu, nu. Şi până la urmă tot tu eşti.

Omul care a văzut îngerii.
Şi îngerii nu au avut nimic împotrivă.

MihaiB

Terapii Alternative

Pentru Programari Sunati la 0723377860