Îngeri sau în ce mai Credem

Realitatea este atât de complexă pe cât de elaborate sunt fantasmele imaginaţiei. Cele mai reuşite creaţii ale metalului colectiv se materializează sau devin Credinţe (limitative? n.a).

În definitiv de la începuturile facerii lumii am fost inspiraţi să ne raportăm la ceva exterior fiinţei noastre, unii chiar am crezut ca face parte din noi, exteriorul, alţii ca sunt forţe superioare, şi mereu am fost nevoiţi să ne adunăm pentru a supravieţui.

Comunităţile implică diversificarea pe roluri sociale, şi legăturile dintre membri dezvoltă abilitatea de a evolua. Prin schimbul de informaţii, emoţii şi energii căpătăm din ce în ce mai multe posibilităţi să ne amplificăm puterea de manifestare. Şi chiar credinţa în idealuri mai  mari decât noi ne ajută să idealizăm succesul şi sensul vieţii.

Divinitatea şi direcţiile de evoluţie.

 

Pentru unii zeii, îngerii, sau forţele supreme sunt acolo ca să ne ajute permanent şi ne putem implica şi noi în viaţa lor. A zeilor. Dacă ei ne pot ajuta, fie ca îi denumim îngeri sau “maeştri înălţaţi” sau cum mai suntem învăţaţi, şi noi putem să intervenim în misiunile lor pe acest pământ.

Chemând o entitate să ne ajute cu o dorinţă sau o misiune le creştem şi lor potentialul de a ajuta mai departe şi pe alte persoane. Pentru ca cu cât trece prin noi mai multe energie capacitatea noastră de a lucra cu mai multă “ lumină” creşte. Şi tot aşa se petrece şi pentru îngeri. Nu ca ar căpăta mai multe seturi de aripioare, însă reuşesc simultan să aibă grijă de mai multe persoane.

Sau, cu alte cuvinte, “calibrează” mai sus.

Pentru alţii acele forţe, Dumnezeu, Sfântul Duh, sau cine mai e acolo e ceva de speriat şi e necesar să ne supunem. Să facem ascultare, ca şi cum ne-am născut deja sclavi şi avem un stăpân. Adevărul este ca indiferent în ce crezi este adevărat. Dacă aşa te raportezi tu la lumea de dincolo, îţi va merge cu setul de ritualuri şi obiceiuri cu care te-ai adaptat.

Însă dacă vrei să schimbi şi să crezi în alte “filme” nu ai decât. Doar să descoperi cum să te “resetezi”. Mentalul tău are sinapsele pregătite pentru setul anterior de credinţe. Orice schimbare implică ori alte conexiuni neuronale, ori să uiţi de mediul tău curent de prieteni. Cum ar fi să te muţi cu totul într-un loc unde lumea crede în altceva.

 

Infinitul mare bate infinitul mic

 

Sufletul se manifestă în măsura în care îi dăm voie. Mental. Corpul fizic  şi comportamentele zilnice, apucăturile, nu influenţează acţiunile spirituale. Putem trăi senzații divine şi când ne ocupăm cu ce facem de obicei. Uneori muncim, ne distrăm sau stăm pur şi simplu. Legătura dintre noi ca persoană şi spirit există şi se modifică stările de la una la alta însă acţiunile fizice nu schimbă vibraţia sufletului. El coexistă simultan în toate dimensiunile la care are acces şi nivelul la care funcţionează este mult peste vibraţia la orice am face pe Pământ.

De obicei, credinţele populare spun ca pentru a fi spiritual “trebuie” să

– ai un comportament cuvincios

– să fii mai bun

– să urmezi calea înaintaşilor (gen religie, rugăciuni, post)

– să devii vegetarian….

Unii pentru a creşte vibraţia corpului, alţii pentru scapa devina de a mânca alte fiinţe. Însă toate astea nu au legătură cu sufletul. Le facem pentru ca avem nevoie de o justificare. Ne apărăm de judecata celor din jur. Şi astfel ne încărcăm cu energia lor negativă.

De fapt nu “trebuie” să fim spirituali ci doar să trăim. La un moment dat devine obositor să vezi cum ceva în care ai crezut odată şi te-ai ţinut strâns de ritual, nu mai este de actualitate, ca şi cum ar fi fost în altă viaţă, şi nu mai rezonezi. Sufletul tău a evoluat suficient ca să lase în urmă trecutul, şi tu experimentezi, la nivel emoţional, sentimente de pierdere a identităţii. Ca şi cum o mare parte din tine dispare şi nu ai cu ce să o înlocuieşti.

Unii îi spun “golul”.

Este temporar, un sentiment neplăcut care va dispărea în timp. Imaginează-te pierdut în mulţime, o mulţime care se roagă în transă undeva pe un munte. Este ca la un moment dat apare liniştea? Şi chiar dacă nu au loc activităţi spirituale mai apoi, în mulţime îţi aduci aminte de liniştea de atunci şi ea apare. Este curios cum reacţionăm la stimulii interiori. Pentru ca ne raportăm mereu la ceilalţi. Şi ce simţim am fost învăţaţi ca e bun. Sau rău. Dar nuanţele nu a venit nimeni să ne spună care sunt. Şi ce simţim de obicei nu e nici rău nici bun.

Doar este.

MihaiB

cursuri reiki

Cursuri Reiki

Pentru Programari Sunati la 0723377860